Mulţumită celor de la Auto Italia, am avut maşina pe mână aproape o săptămână şi am reuşit să o testez peste tot, atât în oraş cât şi în afara oraşului, pe E60 şi chiar pe un drum neasfaltat (nu recomand drum neasfaltat, suspensiile sport si garda mică la sol îţi pot da emoţii, dar nu cele pe care le cauţi la o astfel de maşină).

Maşina este o adevărată bijuterie!

În oraş atrage priviri oriunde ai merge cu ea. Este mică şi poate fi parcată aproape oriunde, te poţi strecura cu ea peste tot, poţi face întoarceri dintr-o singură mişcare care cu o altă maşină sunt imposibile şi, dacă vrei să te distrezi puţin, pot spune că frâna de mână ţine mai bine decât la orice altă maşină pe care am avut ocazia să o conduc până acum şi îţi permite să faci nişte întoarceri palpitante pe nişte străduţe foarte înguste. Nu degeaba este o maşină italienească.

În oraş nu am avut curajul să merg cu mai mult de 160-170 km/h, dar pe drumul către Breaza-Moeciu am avut plăcerea să îi testez la maxim acceleraţia şi viteza maximă pe care o poate prinde. 205 km/h este viteza pe care am prins-o pe E60, în aproprierea primei intrări în staţiunea Breaza, şi am fost plăcut impresionat de cât de stabilă poate să fie, având în vedere dimensiunile foarte mici.

Am uitat să menţionez, maşina are motor de 1,4l turbo de 135 cai putere.

Haideţi să vorbim puţin în cifre:

- accelerează de la 0 la 100 km/h în 7,9 secunde
- viteza maxima atinsă este de 205 km/h
- consum mediu în afară cu modul sport dezactivat 4,9 l/100km (cu o viteză constantă între 100 şi 110km/h)
- consum mediu în afară cu modul sport activat 5,2 l/100km (cu aceaşi viteză de mai sus)
- consum mediu în oraş cu modul sport dezactivat 6,2 l/100km
- consum mediu în oraş cu modul sport activat 8,8 l/100km

Pentru cât de sportivă este maşina, eu sunt de părere că are un consum de benzină foarte redus.

Cât despre design… aş pune maşina asta în garaj lângă un scuter Vespa! Este design italian clasic şi plin de bun gust.

Atât interiorul, cât şi exteriorul maşinii sunt realizate din materiale de foarte bună calitate! Dar cel mai bine vă las pe voi să decideţi urmărind pozele de mai jos:

Nu, nu am fost în Austria, cum aţi sugerat unii dintre voi, la vizualizarea pozelor de pe facebook

Destinaţia a fost Moeciu, mai exact satul Peştera, unde am descoperit unele dintre cele mai frumoase locuri şi privelişti pe care poate să le ofere muntele românesc.

Acest loc se află între masivul Bucegi şi parcul naţional Piatra Craiului, cu acces pe cele mai bune trasee de trekking, offroad sau, pe timp de iarnă, de snowmobile.

Am fost cazat la hotel Nobillis, unul dintre cele mai frumoase și calde hoteluri în care am stat până acum şi primul în care, pentru o perioadă, am simţit că sunt acasă, liniştit, şi nu într-un hotel rece, sobru şi ultra modernizat.

Hotelul este clasificat la 4 stele şi este aşezat pe un deal, deasupra satului, cu toate camerele orientate către masivul Bucegi şi cu o priveliste extraordinară. De la balconul camerei am putut să vad atât un răsărit de lună (în prima seară), cât şi un răsărit de soare în dimineaţa dinaintea plecării.

Cam aşa arăta priveliştea de la balconul camerei mele (panoramă):

În ziua care a urmat, am luat-o la picior să vizitez împrejurimile şi am găsit din ce în ce mai multe locuri frumoase şi liniştite, unde m-am oprit şi am făcut câteva poze pe care să le împart cu voi:

După două ore de mers prin pădure, pe un drum forestier, am ajuns într-o câmpie, care era împărţită de doi ciobani cu două stâne, pe care am avut plăcerea de a le vizita şi de a cumpăra tot felul de varietăţi de brânză, direct de la sursă.

Unul dintre ei ne-a invitat şi la masă mai pe seară, acesta având o pensiune care îi purta numele, mai jos în sat.

Câmpia arăta cam asa şi acolo am găsit tot felul de animale, pe care, bineînțeles, le-am imortalizat cu camera foto.

A fost un weekend foarte relaxant, cum de mult nu am mai avut şi mi-am dat seama cât de bun a fost în momentul în care am ajuns în Bucureşti şi am intrat în traficul de marţi de la ora 11:00, respirând aerul poluat şi văzând oamenii… stresaţi şi nervoşi, fiecare grăbiţi să ajungă undeva…

Abia aştept să vină ziua în care ma voi reîntoarce în acele locuri frumoase. Poate mergem mai mulţi data viitoare, ce ziceţi?

Am beneficiat de sprijinul celor de la Dacia şi am primit un DUSTER full options pentru a ne deplasa relaxant peste drumurile pline de gropi din sud-est-ul ţării.

DUSTER-ul a venit cu câteva zile înainte de weekend şi am avut plăcerea să îl testez şi prin traficul din Bucureşti şi am confirmat zvonul care spune că te descurci mai bine în oraşul ăsta dacă ai o maşină mare decât una mică.

Maşina are opţiunea de a trece manual de pe tracţiune 4×4 pe 2×4 sau chiar automat (poate să “simtă” când ai nevoie de tracţiune 4×4 şi o activează automat) şi are avantajul că reduce consumul atunci când nu ai nevoie să te foloseşti de toate roţile (asta dacă nu ai nevoie să urci o bordură foarte înaltă sau să parchezi pe un spaţiu verde… vinovat!).

Vineri dimineaţă am plecat pe autostrada soarelui spre Mamaia şi am ajuns cam în 2,5 ore. Cutia de viteze în 6 trepte se simte foarte bine atunci când ai nevoie să mergi tare şi ai autostrada liberă! Nu am mers mai repede de 140 km pe oră însă mai era loc, maşina fiind echipată cu un motor pe benzină de 1600 cmc în 16v cu 105 cai putere.

Ajunşi la locul de cazare (găsit după o oră de căutări), Duster-ul a fost foarte util deoarece a trebuit să parcăm pe un mal de pământ din faţa vilei care era înclinat la 45 grade și înalt de cam 1 metru. Cu o maşină sedan nu încercai asta.

Înainte sa plecăm, în dimineaţa de duminică am vrut să prindem răsăritul de soare şi ne-am trezit putin cam târziu, aşa că am urcat în maşină ca să o luăm pe un drum neasfaltat (adevarat offroad) până la plală (lângă Hanul Piraţilor) şi ajunşi acolo am mers cu ea direct pe plajă. S-a descurcat de minune modul automat de tracţiune şi când a fost nevoie de 4×4, a intrat!

Duminică după-amiază am vizitat câteva locuri din împrejurimi, printre care cetatea Histria, Lacul Sinoe şi chiar plaja de la Corbu, unde binenţeles ca am intrat iar până aproape de apă fără nici o problemă.

Vă las să urmăriţi si cele două filumeţe cu DUSTER-ul în acţiune și o galerie foto cu cel pe care l-am condus în weekend:

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Seara am ajuns la concert imediat după ce au ieşit de pe scenă cei de la SNATT & VIX feat. Alexandra Badoi. Era lume strânsă, dar încă nu era foarte plin. Arena a fost foarte bine organizată şi de la intrare ne aşteptau domnişoarele de la Finlandia, îmbrăcate în niste rochii albe, foarte frumoase.

Au urmat GABRIEL & DRESDEN care au mixat foarte bine! Piesele pe care publicul a vibrat cel mai mult au fost ”Dust in the wind”, ”Tracking treasure down” şi ”As the rush comes”.
Din păcate, aşteptarile avute pentru seara de vineri au fost mai mari decât prestaţiile celor care au urcat pe scenă…

Click here to view the embedded video.

- PAUL VAN DYK a intrat în forţă, anunţând un show incendiar, însă a continuat asa până la final, devenind deranjant, monoton şi plictisitor (prea mult tehno şi minimal, noi eram acolo pentru trance).
- ABOVE & BEYOND au intrat pe scenă promovând noul lor album – ”Group therapy”, au început foarte frumos, însă au continuat pe aceaşi linie cu cei de mai devreme, astfel nereuşind să comunice cu publicul şi nereuţind să transmită energia necesară pentru un show de excepţie.

Click here to view the embedded video.

Nu înţeleg de ce fac asta în concerte… albumele lor spun altceva despre ei. Recomand în concert DJi precum Armin van Buuren, ATB, Dash Berlin sau Tiesto.

Finlandia a avut un moment foarte interesant (cu care a inceput să ne obişnuiască, de la Tiesto-Arenele Romane), aducând pe scenă doi dansatori cu lasere (Laser Guy) urmaţi de doi roboţi cu leduri, lasere, jeturi de aburi şi artificii, care au reuşit să trezească mulţimea şi să se se ridice o mulţime de camere foto şi telefoane mobile în aer.
Mulţumesc Finlandia pentru invitaţiile la eveniment!

În seara de sâmbătă, am fost la concert doar pentru MOBY, care au reuşit să facă un show de excepţie. Am rămas surprins de cât de bine pot cânta live şi cât de bine pot comunica cu mulţimea de oameni prezenţi pe plajă (numărul acestora fiind mult mai mare decât în prima seară), având în vedere faptul că acesta a fost prima dată când i-am văzut în concert.
Am fost surprins şi de numărul de piese ale căror versuri le ştiam şi le cântam alături de formaţie şi de marea de oameni prezentă…

Click here to view the embedded video.

Pe final a intrat DUBFIRE, însă nu m-a impresionat cu nimic, fiind un gen care nu mă pasionează deloc (minimal), astfel am plecat mai devreme la somn, dar am reuşit pe dimineaţă să ajung pe plaja pentru un răsărit foarte liniştitor.

Făcând un rezumat, per total a fost un spectacol foarte frumos şi a meritat drumul obositor şi serile nedormite (recuperate pe plajă)!

Nu am putut să ma întâlnesc cu mulţi dintre voi pe acolo, deşi stiu că mulţi dintre voi aţi fost prezenţi, așa că vă întreb aici: pentru voi cum a fost The Mission Dance Weekend?

Cercetătorii de la Institutul de Tehnologie din Tokyo lucrează la un robot care ar trebui să învețe, să se adapteze și să interacționeze într-o bună zi la fel ca oamenii.

În comparație cu alți roboți, HIRO este cu adevarat impresionant. Acesta se diferențiază prin faptul că este dotat cu un ”creier” care folosește algoritmul SOINN (Self-Organizing Incremental Neural Network).

Când se confruntă cu o problemă nouă, acesta încearcă să își aducă aminte cum să o depășească din activități anterioare sau caută soluția în informațiile stocate în memorie (la fel ca și un om).

În video-ul de mai jos, HIRO primește comanda să prepare un pahar cu apă rece (sa toarne apă și să pună un cub de gheață), iar dacă întâmpină greutăți sau obstacole, acesta se adaptează folosind informații video, audio și tactile.

Click here to view the embedded video.

Ceea ce este și mai interesant este faptul că acesta se poate conecta la alte surse de informații cănd caută soluția pentru o problemă. Când are probleme, HIRO poate cauta pe internet sau se poate conecta la alți roboți pentru a intreba soluția la problema aparută și pentru a cere ajutor. Toate aceste lucruri sunt făcute de HIRO în mod automat și independent de controlul operatorului. În timp HIRO devine din ce in ce mai eficient și mai inteligent.

Sunt curios cât o să dureze până când o să poți comanda un wiskey cu gheață unui robobarman

Dar parcă totuși nu este același feeling ca atunci când ești servit la bar de un barman/barmaniță, voi ce ziceți?

Puteţi vedea filmuleţul şi aici:

Click here to view the embedded video.

Google a anunţat, prin contul lor de Twitter, ca la doar 24 de ore de la lansarea website-ului respectiv, s-au trimis peste 100.000 de intervenţii. Acum mă gandesc cui să-i trimit şi eu o intervenţie )

Se pare că cei de la Microsoft (cu al lor serviciu Hotmail care a fost una din ţintele clare ale website-ului de la Gmail) nu au lăsat asta să treacă prea usor şi la conferinţa de vânzări Microsoft’s Global Exchange de săptămana trecută, unul dintre filmuleţele proiectate a fost următorul:

Click here to view the embedded video.

Ar fi interesant dacă ar exista şi site-uri pentru alte tipuri de “interventii”…de tipul… “Salut Costel! Aceasta este o intervenţie din partea prietenilor tăi! Nu mai sta toată ziua pe Facebook si hai in oras cu noi să bem o bere!!”

Voi câte persoane cunoaşteţi cărora ar trebui să le trimiteţi o astfel de “intervenţie”?

Sursă foto

Take a look:

Voi aveţi modalitatea asta de vizualizare?

Se anunţă speakeri mari: Carlos Espinal – partener la SeedCamp, Alex Hoye – Business angel şi tech advisor, Jon Bradford – Managing director Springboard (ex-VC Manager, ex-fondator al The Difference Engine), Chris Kowalczyk – Fondator al Gamma Rebels (Program internațional accelerator tech pentru startup-uri est-europene, din Varsovia), Reshma Sohoni – Partner la Seedcamp, Alastair Mitchell – Fondator si CEO al Huddle (premiat cu “Best B2B European Entreprise Service” la Startup100), Eric Wahlforss – Fondator al Soundcloud (proiect premiat cu “Best European music sharing service” la Startup100), Miki Devic – Fondator al HTTPool (una dintre cele mai mari rețele de publicitate online din CEE), Adam Somlai-Fischer – Fondator al Prezi.com (instrument inovator pentru designul prezentărilor), Branko Milutinovic – Fondator și CEO al Nordeus (producător al Top Eleven, cel mai popular joc social sportiv din lume), Thai Tran – Fondator al Lightbox (Ex-product manager al Google Maps, ex-product manager YouTube), Michael Breidenbruecker – Fondator al RjDj, Felix Petersen – Co-fondator al Amen & Plazes (unul din pionierii în domeniul “context și location based services”), Mark Randall – Chief Strategist, Digital Media la Adobe.

Biletele sunt deja disponibile și costă între 150 și 250 de euro (TVA inclus). Pentru studenţi există un număr limitat de bilete care costă 60 euro. Se oferă transport gratuit cu autocare de 4 şi 5 stele pentru persoanele care vin din Timișoara, Sofia, Belgrad, Iași sau Cluj.

Ce spuneţi, ne vedem anul acesta la How To Web?

Uite ce s-a întâmplat şi ce rezultate au obţinut în urma campaniei:

Click here to view the embedded video.

După părerea mea, a fost genial. Au reuşit într-un timp foarte scurt să intre în contact cu foarte mulţi oameni şi să îşi facă cunoscute serviciile. Credeți că și-au mărit baza de date după tot efortul acesta?